Andi Miron

Pamflet și sânge

Sediul ziarului satiric Charlie Hebdo din Paris a fost vizat miercuri de un atac cu arme automate, comis de persoane mascate şi soldat cu victime. Cel puţin 12 persoane, dintre care doi poliţişti, au fost ucise şi alte patru persoane au fost rănite în atacul de inspiraţie islamistă şi fără precedent, denunţat de preşedintele Francois Hollande drept un "atentat terorist". (Mediafax.ro)

Nimeni nu merita să moară din cauza unui pamflet, pentru niște caricaturi. însă atunci ''când nu e cap, e vai de picioare''. Diferența majoră a culturii celor doua tabere, respectiv inconștiența jurnaliștilor și-a spus cuvântul. Contrar reacțiilor isterice ale unor omuleți, adresate fanaticilor religioși islamici, consider că un om cu mintea deschisă, cât de cât înțelept și rațional, nu recurge la astfel de acte de ''vitejie'', ca cele ale jurnaliștilor francezi. Îi consider pe jurnaliștii de la publicația franceză niște persoane inteligente, însă poate nu îndeajuns, nu suficient de precauțe ca să-și evalueze înainte de toate ținta ironiilor, în așa fel încât să afle dacă există riscul de a avea loc reacții violente din partea unor primitivi.

De ce conflictele interculturale sunt atât de delicate?


''Astfel, în episodul „caricaturilor lui Mahomed” de la începutul anului 2006 este exemplar pentru conflictul paradigmatic dintre Occidentul laic şi statele musulmane (nesecularizate). Cei care au publicat caricaturile şi cei care le-au luat apărarea gândesc fie pe baza axiomei „libertăţii de expresie” (presupoziţie a paradigmei occidentale laice), fie pe baza unei axiome mai largi – „libertatea de gândire”, care este proprie civilizaţiei occidentale dintotdeauna, manifestându-se şi în sânul Bisericii, dar şi împotriva acesteia (ea a dat atâta bătaie de cap Inchiziţiei!). În schimb, gândirea celor care s-au simţit jigniţi şi au dat foc ambasadelor europene stă pe interidicţia reprezentării grafice a Profetului (Islamul este iconoclast); ei nici nu au nevoie de „libertatea de expresie”, căci pentru ei, „libertatea de gândire” este de neconceput (şi nu pentru că sunt musulmani, ci pentru că sunt fundamentalişti). Rezultatul publicării „caricaturilor lui Mahomed”: sute de mii de oameni în stradă, zeci de maşini incendiate în Italia, violenţe în Libia, creştini arşi de vii în Nigeria - în total, peste 30 de morţi şi zeci de răniţi. Ghaddafi i-a demis pe ministrul de Interne şi pe şeful poliţiei, iar ministrul italian pentru reformă, Roberto Calderoli (Liga Nordului), care a purtat la televizor un tricou cu caricatura lui Mahomed, şi-a dat demisia după ce 11 protestatari au fost ucişi în faţa Consulatului Italiei din Libia (fostă colonie italiană).'' Borțun, D. (2010), Semiotică. Teorii ale limbajului

În viața de zi cu zi, cel mai inteligent este responsabil de menținerea bunei desfășurări a unui proces de comunicare, de managerierea unei situații. Jurnaliștii francezi au fost niște comunicatori imprudenți. Meritau să aibă loc astfel de incidente din cauza unor decizii pripite ale unor jurnaliști? Inevitabilul s-a produs. Avem de a face cu un conflict între doua culturi total diferite, conflict alimentat de către cei mai evoluați și condimentat de către cei ce servesc un interes religios asemeni unor roboți, cu prețul vieții, indiferent de circumstanțe.


foto

Trimiteți un comentariu