Andi Miron

„Bărbații nu mai știu să administreze relația cu o femeie”. Interviu cu Cezar Ionașcu, consilier de imagine (Partea a II-a)

Așa cum v-am promis, am revenit cu partea a II-a a interviului cu Cezar Ionașcu, consilier de imagine. Cezar Ionașcu are peste 15 ani de studiu în domeniu și peste 1000 de bărbați care au apelat la serviciile sale. Cariera de trainer și-a început-o livrând cursuri de stil și ținută masculină, extinzând mai apoi gama de servicii la audit vestimentar. De asemenea, este autor de mai multe cursuri de atitudine în business, iar începând cu anul 2009, a livrat audienței singurul compendiu de vestimentație și atitudine masculină la nivel local, „Domni de România”. Cezar Ionașcu a pus umărul la conceperea și lansarea Consiglieri în România, unul dintre cele mai de prestigiu brand-uri masculine.

În prima parte - care poate fi citită aici, ne-am concentrat în linii mari pe subiecte precum trend-urile, culisele profesiei de consultant de imagine și începusem să discutăm despre fenomenul de efeminare a bărbatului contemporan. În continuare, discutăm în detaliu despre acest fenomen, despre valorile după care se ghidează tânăra generație, dar și despre masculinitate și feminitate în adevăratul sens al cuvântului.




Andi Miron: Există o tendință de efeminare a bărbatului în societate, destul de vizibilă. Cum credeți că a apărut, în ce context? Cum o explicați?

Cezar Ionașcu: S-a dat liber la ea, nu a cenzurat-o nimeni. S-au luat unii după alții, după „frumușeii plecați la studii la Paris”, cum era în perioada pașoptistă și au venit ei cu niște idei și au început să le împrăștie pe aici. Da, dar una e Parisul, multiculturalitate la modul propriu, istorie (Chanel, Lagerfeld ș.a.) sau Germania sau Anglia, nu poți compara. Le-am și spus, unii se comportă ca niște femei, ceilalți pledează dandy. Sunt de acord cu orice mișcare culturală, nu mă opun, dar eu dacă fac o poză acestui individ, ce are pe fundal? Shaormeria Dristor? Lacul Tei? Berceni? Mie-mi trebuie un fundal pentru personaj, ca să fie povestea completă. Altfel, e o fractură vizuală. Asta e una... Doi, văd că au început să-și facă poze la panouri publice, panourile unor evenimente sociale. Păi da, dar copilul meu, care nu are discernământ până la 14 ani sau are discernământ prezumat, asimilează de bun. Un copil de 15 ani se uită pe canalele publice, pe Facebook și dacă cineva și-a făcut poză la panou, subliminalul lui asociază ideea de poză la panou cu un reprezentant, cu normalitate, cu exemplu public și-mi găsesc copilul îmbrăcat în pantaloni roz, mulați. Nu e de vină copilul. Și ce să fac? Mă duc la sursă și-i dau foc, la modul propriu. Cum? Prin cenzură, prin igienizare, prin luare de poziție, pentru că văd că nimeni nu a luat poziție. Toată lumea îi aplaudă, toată lumea le dă crezare. Mi s-a replicat că am ceva cu homosexualii. Eu sunt o persoană foarte deschisă. I-am studiat și pe Tom Ford, un homosexual de geniu și pe Valentino Garavani și pe prietenul lui, Giancarlo Giammetti, un cuplu de homosexuali care a vândut tot brand-ul Valentino cu 700 de milioane de dolari. Da, dar toată viața lor, oamenii ăștia s-au îmbrăcat în public în bărbat, nu în femeie. Eu am prieteni homosexuali. Sunt arhitecți, sunt doctori, sunt persoane publice, nu am nici cea mai mică problemă. Eu am o problemă cu emascularea, deci cu bărbatul tăiat din rădăcină.


A.M.: Bine, există o tendință de inversare a rolurilor în societate. Și femeile tind să devină bărbați.

C.I.: Mult mai masculine, da, pentru că bărbații nu mai știu să se dea la ele, nu mai știu să administreze relația cu o femeie. Eu tare-ți spun, că mulți dintre copiii ăștia pică în partea cealaltă tocmai pentru că nu au parte de femeie, că nu știu să-și facă rost de o femeie. Cea mai frumoasă din clasă, din anul universitar, tânjește după unul de 40 de ani și se strică o balanță. Și rămân cele mai puțin frumoase și nu le vrei la 20 de ani pe alea urâte. Le vrei pe toate alea frumoase. Și cumva toate alea frumoase au înțeles cumva că frumusețea lor se vinde pe bani. Așa au înțeles ele românește, ceea ce a inversat polaritatea. Pentru că nu și-o poate apropria, bărbatul a devenit impotent, social vorbind.

A.M.: Aici contribuie într-o mare măsură și modelele promovate în societate, dar și educația de acasă.

C.I.: Se vrea din tot dinadinsul, cu adresă din afară cred eu, să fim din ce în ce mai needucați, din ce în ce mai nespălați, din ce în ce mai gay, din ce în ce mai împotriva legilor firii, din ce în ce mai anticreștini. Se scobește la rădăcina noastră tacit, nici nu simțim. O să ajungem la un moment dat într-un punct de fractură. O să-l observe generația ta peste 10 ani, pentru că eu stau și vă privesc, mă duc în locurile publice și mă uit la oameni. 



A.M.: Și ce observați?

C.I.: Multă derivă. Nu exagerez. Nu sunt la vârsta la care să dau sfaturi, nu-s Pleșu, nu-s Liiceanu, dar e derivă mare de tot. N-au Dumnezeu, nu mai au Dumnezeu, ceea ce e foarte nasol. Unul care se întoarce pe calea cea dreaptă după o greșeală urâtă e mult mai valoros decât unul care se roagă în fiecare zi. Băieții ăștia nu se întorc, nu au mamă, nu au tată. Numărul doi, sunt foarte violenți în limbaj, în comportament, semn al slăbiciunii dinăuntru. Sunt foarte slabi. Apoi, nu au bani. Ei vorbesc despre bani, dar nu au bani. E o generație fără bani, nu au cash în buzunar. Și semnul e foarte vizibil. Unde? Prin simpla prezență a consumului de fake-uri pe ei. Gucci și Versace ar lua foc dacă ar vedea ce e în România la consum de fake. Vorbesc de vârsta 15-25. Îi văd, asta e generația de azi. Deci a nu avea Dumnezeu, a nu avea mamă și tată, la modul expresiei, a nu avea drive, a nu avea Nordul cu tine, a nu avea bani este foarte nasol. Și nu la modul că nu ar putea să aibă bani. Pot să aibă toți banii din lume, suntem în plină eră a abundenței, avem de toate, aveți de toate, uită-te împrejur. În primul rând există pace – deci nu e război, avem mâncare, avem acoperiș, avem perspective, avem mașina electrică – deci nu mai avem nevoie carburanți, nu trebuie să mai facem războaie pentru carburanți, avem soare, apă... Nu sunt filozoful de serviciu, acestea sunt fapte, sunt în fața noastră. 

A.M.: Deci avem tot confortul...

C.I.: Tot, ideea e să stai drept și să te orientezi un pic.

A.M.: Bun, cum poate învăța un tânăr de 18 ani să se îmbrace corect, masculin, ținând cont de faptul că există atâtea modele și atât de multe surse de informare?

C.I.: Să structureze tot ceea ce adună, aplicat la propria persoană. Ce înseamnă asta? Înseamnă o analiză personală, alături de un specialist cum sunt eu. Am fost pe post de mentor pentru mulți adolescenți. Le-am îmbrăcat părinții mai întâi, le-a plăcut părinților de mine și și-au trimis copiii la cabinetul meu. Și au primit examene, examene de viață. Începem cu examene de viață: „Fără bani în buzunar, cum avem parte de orgasme până dimineață? E sâmbătă seara, nu avem bani în buzunar, ce facem? Că toată lumea știe cu bani... Șmecheria e să faci fără bani; iscăm un scandal în Centrul Vechi, pe stradă. Ne descurcăm sau nu? Hai să rezolvăm conflictul din vorbe sau hai să-l rezolvăm cu pumnul. Ține tot de bărbăție.; hai să facem comerț, e tot o chestiune a bărbatului. Vindem hidrocentrale? Nu, trebuie să faci niște pași până acolo. Mergem în târgul Vitan și vedem dacă putem printre toți țiganii de acolo să vindem un telefon. Putem?”. Sunt foarte mulți factori care pot fi întâmpinați acolo: alții care sunt vechi în piață, trebuie să-ți iei informația despre preț, să găsești clientul, să-l convingi și să pleci și cu bani la tine. „Hai să facem curse de mașini, hai în offroad, hai la nămol, hai la vânătoare de mistreți, hai la pescuit! Hai să trecem Siretul înot!” Până la Sadoveanu, Liiceanu, Pleșu, Țuțea, filozofii… Chestii practice. „Hai cu mine la antrenamente paramilitare, hai să înveți să tragi cu arma!”. De ce s-a uitat de toate aceste lucruri bărbătești? Pentru că în momentul în care vine ceva urât, bărbatul are asta în softul lui – trebuie să salvezi lumea, lumea din împrejurul tău, de aceea ești bărbat. Pe stare de pace, totul pare funcțional. Nebunii au salvat lumea mereu, tâlharii, hoții, nu oamenii normali. Oamenii normali au început să plângă. Noi uităm. Coardele astea interne s-au subțiat foarte mult, noi trebuie să fim rough and tough de fapt. Nimeni nu mai educă chestiile astea. „Hai cu mine la evenimente, hai să vedem cum socializăm la evenimente. Ce e domnul? Escroc. Domnul ce e? Șeful corporației.” Pentru fiecare vorbim limba lui, se cheamă empatie. Cea mai bună formă de viață a unui bărbat nu este starea de succes, e starea de „fără frică”. Deci tot ce trebuie să faci în lumea asta e să te antrenezi să nu-ți fie frică, nu pentru succes. Succesul odată atins, te face plictisitor. Tu fă-ți treaba în fiecare zi, cel mai bine dintre toți, mâine și mai bine, fără să te gândești la succes. Tu doar fă-o! Succesul oricum vine, dar faptul că tu îți faci treaba cel mai bine, că faci cele mai multe flotări, că citești cele mai multe cărți, că te întărești mental cel mai tare, te transformă în singurul bărbat fără frică dintre toți pe cei pe care-I cunoști. Și ieși campion, invariabil. 



A.M.: Ce face diferența dintre un băiat și un bărbat?

C.I.: Cămașa. Una e să-ți arunci pe cap un tricou din bumbac și alta e să știi să calci o cămașă. De acolo începe îngrijirea de sine. Un băiat nu se îngrijește de el, nu-l interesează, e crud. Face un duș, aruncă o pereche de jeansi, tricou, bocanci și așa mai departe. Cămașa începe să facă diferențele sociale. E semnul că eu am avut timp să mi-o calc, am avut timp să-mi lăcuiesc pantofii, să mi-i curăț, să-mi pun un sacou, versus tu, care nu ai avut timp. Bărbații în tricou și blugi sunt subalterni. A, că mi se dau exemple de Steve Jobs, acolo s-a trecut de linie… Ca să câștigi suprafețe pe lumea asta, ar trebui să respecți niște norme, pentru că ceea ce vinzi tu, indiferent de domeniul de activitate este încrederea. Eu vând încredere și ca să o vând, pot să o fac doar la cămașă.

A.M.: Bun și atunci ce spunem despre cei din industria de publicitate, care lucrează în jeans și tricou de bumbac?

C.I.: Ei execută niște contracte încheiate de către niște băieți în cămașă, ia-o pe asta! 



A.M.: În România, în ce măsură contează „a părea” și în ce măsură contează „a fi”?

C.I.: România e țara lui „a părea”. 80 la sută contează „a părea” și 20 la sută „a fi”. Sunt de fapt cei doi piloni pe care se statutează corporațiile transnaționale. 

A.M.: Care sunt principalele valori după care vă ghidați dumneavoastră?

C.I.: Dacă m-aș ghida după valorile în care am crescut, astăzi aș fi un om mort. Mort de foame, mort social, nerecunoscut public. Ce ni s-a redat acum 50 de ani numai contează. Firește, există valori eterne. Una dintre ele este justețea, deci a fi just. Ce dai, aia primești. Un alt principiu și valoare după care mă ghidez este „a oferi” înainte de „a cere”. O generație întreagă a voastră vrea bani. Fără să știe să-i facă și mai mult de atât, fără să știe că a primi bani de la lume presupune în primul rând foarte mulți ani „a da bani la lume”, sub formă de ce ai la purtător. Iar dacă banii sunt o resursă, ei se produc din resurse. Creierul este o resursă, de acolo îi produci. După ce valori mă mai ghidez... După cele care țin de credință. Că dacă nu avem și nu ai un Dumnezeu, nu contează ce nume are... Deci dacă nu recunoști că există o stare superioară ție ca persoană și calci în picioare tot, există o echivalență a condițiilor, zisă de Faraday și de către alți fizicieni, „nimic nu se pierde, totul se transformă”. Cred în credință, în credința lucrului personal, bine făcut în fiecare zi sau în fiecare zi mai bine. Ăla e un principiu și o valoare intrinsecă. 



A.M.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră o Femeie de 10?

C.I.: O întrebare dificilă asta... O Femeie de 10 e o femeie pe care aș încadra-o în cele mai simple explicații. Războaiele s-au iscat din cauza femeilor. De la Elena din Troia și era să mai zic o altă Elena. Creierul unui bărbat este împărțit în niște cutiuțe foarte bine determinate: mâncare, somn, sport, femeie și o mare cutiuță care se numește „nimic”, aia care o enervează cel mai tare pe femeie. „La ce te gândești?”. „La nimic”. „Nu există așa ceva!”. „Ba da, există!” Mintea unei femei e o încleștare acerbă de circuite imense, fără număr, la infinit. Să nu te pui cumva vreodată să explici femeia, că o iei razna, ca bărbat! Va avea întotdeauna resorturi atât de adânci, că nu vei putea să stai în picioare în fața ei. Dar explicația e una foarte simplă, o dau din două perspective. Atunci când nu știu să explic despre femei și nu știu să răspund la întrebarea „ce e o Femeie de 10”, există povestea peșterii. Eu sunt construit ca bărbat să ies din peșteră când răsare soarele, să mă duc la vânătoare și până seara să vin cu un mistreț sau cu o căprioară pe umăr, așa sunt construit. Picioare mai lungi, bazin mai înalt, spate lat, deltoizii pronunțați și brațele – bicepsul și tricepsul trag cu arma sau de arc, ca să pot ținti. Capul mi-e deasupra trupului, ca să văd. Cât timp sunt eu plecat din peșteră, femeia are trei atribuții: să nu plângă copilul, să nu se stingă focul și să nu intre nimeni în lipsa mea în peșteră, atât trebuie să facă. Și dacă nu știu nici explicația asta, că pare complicată, după cavalerii templieri a rămas o reprezentare a masculinului și femininului, cu rădăcini în Mesopotamia. Cele două cerculețe, una cu săgeata către cer, care e bărbatul, explicație absolut logică a faptului că noi tindem către celest, către universal, noi creem lumea, noi o apărăm și reprezentarea femeii, care inițial era un cerc cu o linie la pământ. Între timp a mai apărut o liniuță, e un cerc cu o cruce inversă. A doua liniuță ești tu, bărbatul, care ai datoria imensă să o oprești, tu cenzurezi femeia. Și dacă femeia te ascultă, aceea e o femeie de 10. Pentru că o femeie de 10 face parte dintr-un cerc complet în care sexualitatea ei și puterea de a fi mamă te ridică și tu te întorci cu ceea ce te-a ridicat ea, aduci înapoi acasă. E un cerc. Nu faci chestia asta, nu se întâmplă nimic bun, bărbații devin femei și femeile devin bărbați. Femeile încep să se premieze singure, bărbații își caută putere în alți bărbați și astfel, se sparge cercul. Și sofiștii au preluat chestia asta, Aristotel, Platon, au explicat așa. Deci femeia îți dă sexualitate și putere. Și după ce-ți dă ea acea putere tu crești, te duci în lume, aduni victorii, iei premiile, le aduci acasă, o premiezi pe ea material inclusiv și în continuare, îți dă sexualitate și putere. Acesta este cercul firesc. Orice alt cerc nu e de pe lumea asta, e împotriva legilor firii. Și femeia de 10 este cea din descrierea de adineauri. Doar aia, restul sunt glume. 

A.M.: Aveți o abordare clasică.

C.I.: Sănătoasă la cap spun eu și conform legilor firii.

A.M.: Perfect de acord.



___

Pentru consultanță de imagine, pe Cezar Ionașcu îl găsiți pe www.ImageAcademy.ro.

Interviu publicat și pe Femeide10.ro, aici.

Trimiteți un comentariu