Andi Miron

Chivu, lecție despre asumare

Trăim niște vremuri în care incompetența și prostia jubilează. Avem alegeri după alegeri și treburile tot la fel de brici merg. Parcă ieri au fost parlamentarele, alaltăieri localele și urmează prezidențialele. Dar până acolo, vor fi alte alegeri, la federațiile sportive, la FRH și FRF.

În societatea românească ne-am obișnuit ca tot felul de clowni să ocupe poziții cheie, iar rezultatele au fost pe măsura competenței lor. Oameni care spuneau că Chiricheș e peste Mascherano și Gardoș peste Rio Ferdinand, au condus fotbalul românesc... Unul dintre cazurile care nu se aliniază trend-ului de incompetență este Cristian Chivu, despre care presa sportivă specula că va candida pentru șefia Federației Române de Fotbal.

Ei bine, Chivu nu va candida, evocând faptul că deși a fost un fotbalist bun, asta nu e o garanție că va fi și un bun manager la federație. Chivu a declarat că nu este cel mai potrivită persoană pentru această funcție, tocmai din lipsa cunoștințelor tehnice, respectiv a pregătirii pe partea administrativă.


„Dacă am avut succes ca jucător, nu înseamnă că pot fi un bun preşedinte de federație. Cunoştintele mele în acest domeniu sunt zero, mă rog aproape de zero. Nu pot să vin să-mi bat joc”, a declarat fostul internațional. 

Poate că a făcut aceste declarații și pentru că pur și simplu ar fi o risipă de energie și nu-și dorește să intre în malaxor, când ar putea să se ocupe de business-uri și de familie. De asemenea, poate că nici nu ar fi rentabil din punct de vedere financiar. Poate că această declarație îi va fi de folos mai târziu, peste ani, pentru imagine, în cazul în care își va anunța intenția de a candida și va fi precis pregătit.

Oricum, poziția lui Chivu e cea pe care orice om cu capul pe umeri ar trebui să o aibă, în antiteză cu năravurile societății actuale.

Trimiteți un comentariu