Andi Miron

Andrei Gheorghe. 3 idei

Andrei Gheorghe a murit. Omul a fost ca o tornadă până prin 2010. În ultimii ani a avut apariții sporadice în mass-media, pentru că a ales să facă un pas înapoi. Cuvintele, ideile sale, au rămas. Se considera „prea inteligent, antipatic, sătul, îngâmfat, mizantrop și nihilist" ca să se înțeleagă cu toată lumea.


Andrei Gheorghe a fost un om pe care l-am apreciat pentru curajul de a-și comunica ideile, multe idei incomode pentru unii. Îl apreciez atât pentru curaj, dar și pentru calitatea multor idei, idei inteligente, într-o lume junk-food, plină de amatori de mesaje toxice. Despre susținerea acestuia pentru diverse persoane sau proiecte politice nu discutăm, trecem peste. Vorbim despre omul Andrei Gheorghe, prin intermediul a trei citate ce-i aparțin și cu care personal, rezonez.

Andrei Gheorghe știa foarte bine diferența dintre prieten și amic sau cunoștintă. Cuvântul „prieten", la fel ca „iubirea", e o târfă ieftină, din moment ce în ziua de azi este atât de accesibil. Consider că prietenia trebuie dovedită și pentru mine, persoana care capătă statutul de prieten, capătă un privilegiu, pentru că prietenia adevărată presupune anumite valori.
„Nu suport proştii, reacţionez repede, mă rog la Dumnezeu să mă scape de mânie şi de furie, care mă mănâncă pe dinăuntru, să-mi dea înţelepciune. Ăsta sunt. Şi dacă îţi sunt prieten, nu sunt dur, arogant, din contră sunt calin şi pupăcios."

Andrei Gheorghe nu era doar creativ. Omul era destul de capabil încât să conștientizeze și să împletească creativitatea cu pragmatismul. Cuvinte aplicabile tuturor, în special oamenilor care activează în domenii creative. Te îndeamnă să lași creativitatea să se manifeste, fără bariere. Te îndeamnă să fii îndrăzneț, pentru a putea produce idei îndrăznețe, însă totodată, să rămâi pragmatic, să-ți pui întrebări, pentru a putea progresa. Creativitate și strategie, nu haos.
„Nu te teme de ceea ce zici, chiar dacă ceea ce zici s-ar putea să-ți îndepărteze un prieten sau să-ți facă un dușman, nu-ți opri cuvintele! Și cel mai important, vorbește, nu gândește! Să nu gândești în timp ce vorbești, să nu gândești înainte! Pentru că dacă procesul e automat, el curge, o parte a ta a gândit destul de bine. Deschide gura! Și acum, ca să contrazic. Gândește mult! Uită-te în oglindă, privește-te! Îți place ce vezi? Dacă-ți place, ai o problemă. Dacă nu-ți place, iar ai o problemă. Să nu te privești ca să te iubești sau ca să te urăști, ci ca să te înțelegi. `De ce ai făcut asta?`"

Andrei Gheorghe a fost nu doar om de media, ci și părinte. Părinte, nu un tiran și nici partenerul de joacă al copiiilor, cu care să se tragă de șireturi.
„Am fost un tată destul de strict. Nu sunt prietenul copiilor mei. Nu înțeleg moda asta cu ‘să fii prietenul copiilor tăi’, e o tâmpenie, tuturor celor care susțin asta le spun că încalcă legile naturii. E cea mai mare prostie, să simulezi prietenia renunțând la autoritate. Să fii tată, nu prieten, prietenii lui sunt alții și el cu prietenii lui trebuie să vorbească. Copilul trebuie să aibă secretele sale, lumea sa, individualitatea sa. Altfel, devine o umbră șchioapă de-a ta."

Trimiteți un comentariu